Am învăţat să schiez la 38 de ani. Târziu, după toate standardele acestui sport. Fără reflexele copilăriei, fără naturaleţea celor care au crescut pe zăpadă, fără promisiunea unui progres rapid. Doar cu perseverenţă, cu multă muncă şi cu o relaţie complicată cu frica, comparaţia cu cei din jur şi eşecul. Privind astăzi înapoi, îmi dau seama că decizia de a nu renunţa a fost una dintre cele mai rodnice experienţe ale mele: schiul nu m-a învăţat doar să cobor orice fel de pârtii, pe orice fel de vreme şi orice fel de zăpadă, ci să înţeleg mai bine legătura esenţială dintre realitate,concentrare şi performanţă în business.
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar – citeste integral articolul – click aici
