La o pizzerie, ziua de muncă începe cu mult înainte să intre primul client. Cineva cumpără ingredientele, pregătește aluatul și își organizează oamenii pentru ora la care trebuie să iasă primele comenzi. Până să încaseze un leu, antreprenorul a cheltuit deja bani și a pus la lucru timp pe care nu îl mai poate recupera. De aceea, când curentul se oprește chiar înainte de coacere, nu se sting doar niște becuri. Se poate pierde munca întregii dimineți.
Asta reclamă Restaurantul Blues în mesajul despre Blues Artizan, de pe Calea Șagului 163 din Timișoara: aluat pregătit, cuptor care urma să intre în lucru la ora 12 și o întrerupere pentru care, spune restaurantul, nu fusese avertizat. Autorii mesajului susțin că li s-a vorbit despre lucrări programate, dar că anunțul indica alte străzi. Relatarea lor trebuie lămurită punctual de operator. Întrebarea pe care o ridică depășește însă această adresă: cine se gândește la oamenii care trebuie să muncească în orele în care altcineva a decis să oprească alimentarea?
Nu avem răspunsul tehnic pentru această intervenție și nu putem hotărî dintr-o postare ce lucrări puteau fi mutate noaptea. Dar tocmai aici ar trebui să înceapă discuția despre o întrerupere planificată: ce alternative există și cine suportă consecințele fiecăreia? Dacă lucrările pot fi făcute în siguranță după închiderea afacerilor din zonă, de ce să fie oprit un cuptor la prânz? Dacă nu pot fi făcute atunci, explicația și avertizarea corectă sunt parte din lucrare, nu un detaliu care poate fi lăsat la urmă.
Un antreprenor avertizat poate renunța la o parte din producție, poate reprograma aprovizionarea, își poate anunța clienții sau poate căuta o soluție temporară. Un antreprenor care află când i s-au oprit utilajele nu mai are aceste opțiuni. Are aluat pe masă, angajați la lucru și comenzi pe care trebuie să le refuze. Diferența dintre cele două situații se măsoară în bani, chiar dacă nu apare în devizul intervenției.
Aici se vede cât de păguboasă este mentalitatea „facem acum, că ne vine nouă bine; se descurcă ei”. Nu afirmăm că acestea au fost cuvintele sau intenția celor implicați în cazul de față. Este însă felul de a gândi pe care îl recunoaște orice om căruia i se cere să absoarbă, fără explicații, costul unei decizii luate peste capul lui. Pentru cel care o ia, programul a fost respectat. Pentru celălalt, ziua de muncă s-a terminat înainte să înceapă vânzarea.

