► În 2004 cumpărasem făbricuţa de magiun şi fructe deshidratate din Topoloveni şi reuşisem să încep să transform „maldărul de fier vechi plin cu pânze de păianjen” într-o formă funcţională. Declicul parfumului irezistibil al magiunului din prune anulase dezamăgirea absolută ca urmare a achiziţiei unor utilaje nefuncţionale prezente între pereţi gata să cadă. Primul premiu întâi de la Uniunea Generală a Industriaşilor Români, decernat în al doilea an după cumpărare, începea să îmi confirme că trebuie să continuu. Toată munca mea, a Dianei (fiinca antreprenoarei – n.red.) şi a unui colectiv dornic de afirmare – toţi muncitorii erau în şomaj la data la care am cumpărat unitatea – s-a concentrat pe promovarea reţetei de peste un secol a magiunului.
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar – citeste integral articolul – click aici
