OPINIE KPMG: Măsurile asigurătorii înainte de finalizarea inspecţiei fiscale – o practică veche care revine şi riscă să afecteze grav mediul de afaceri

În ultimele luni am observat reparaţia, cu o frecvenţă din ce în ce mai îngrijorătoare, a cazurilor în care autorităţile fiscale instituie măsuri asigurătorii înainte de emiterea unui titlu de creanţă fiscală - decizia de impunere. Aceasta este o practică pe care mediul de afaceri a mai cunoscut-o în trecut şi care riscă să genereze, din nou, efecte extrem de grave asupra activităţii economice a contribuabililor. În concret, autorităţile fiscale au reînceput să dispună măsuri asigurătorii, fie la încheierea unui control inopinat şi concomitent cu declanşarea inspecţiei fiscale, fie pe parcursul inspecţiei fiscale propriu-zise, însă anterior emiterii deciziei de impunere. Cuantumul sumelor astfel „asigurate” este stabilit exclusiv în baza unei estimări a organului fiscal, estimare care nu are drept fundament un titlu de creanţă.
Pentru publicul larg, este important de reamintit ce înseamnă mai exact măsurile asigurătorii în materie fiscală. Codul de procedură fiscală prevede trei instrumente principale: sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale contribuabilului, poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare şi poprirea asigurătorie la terţi, respectiv asupra sumelor pe care terţii le datorează contribuabilului. Aplicarea oricărei măsuri are un impact imediat şi profund asupra contribuabilului, deoarece blocarea conturilor bancare, imposibilitatea de a-şi încasa creanţele de la terţi sau sechestrarea unor bunuri esenţiale pot paraliza complet activitatea acestuia, afectând grav cash-flow-ul, relaţiile comerciale, capacitatea de a plăti salarii sau furnizori, precum şi o posibilă deschidere a procedurii de insolvenţă. Toate acestea se întâmplă, subliniem, în baza unei simple estimări ale unui potenţial prejudiciu, care ulterior poate fi redus semnificativ sau chiar infirmat prin decizia de impunere sau prin procedurile de contestare, şi în afara unei executări silite – aşadar în lipsa unei datorii certe a contribuabilului. Din punct de vedere juridic, aceste măsuri au un caracter asigurător, nu executoriu, după cum am evidenţiat anterior. Ele nu ar trebui să funcţioneze ca o sancţiune anticipată şi nici ca un mecanism de presiune, ci doar ca un instrument de protejare a unui eventual drept de creanţă al statului, în condiţii foarte bine determinate de lege. Codul de procedură fiscală condiţionează instituirea lor de existenţa unei situaţii excepţionale, în care autorităţile fiscale demonstrează un risc real şi concret ca potenţialul debitor să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale (ce vor fi stabilite în viitor), să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul sau să îngreuneze în mod semnificativ colectarea eventualei creanţe.

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Dacă aceste condiţii sunt tratate formal sau prezumate automat, se deschide larg poarta unor potenţiale abuzuri, exact aşa cum s-a întâmplat în urmă cu mai mulţi ani, când instanţele de judecată au fost nevoite să intervină în numeroase cazuri pentru a anula măsurile asiguratorii impuse cu exces de administraţia fiscală. Având în vedere cele expuse,  credem că reacţia contribuabilului trebuie să fie rapidă şi bine calibrată. Măsurile asigurătorii nu sunt „definitive” şi nici intangibile. Ele pot şi trebuie atacate în faţa instanţelor de judecată, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei. Practica judiciară a arătat constant că instanţele sunt dispuse să verifice în mod real existenţa riscului invocat de organul fiscal şi proporţionalitatea măsurii dispuse. De asemenea, Codul de procedură fiscală oferă şi alternative practice pentru ridicarea sau suspendarea măsurilor asigurătorii. Contribuabilul poate constitui o scrisoare de garanţie bancară sau poate oferi alte garanţii acceptate de organul fiscal, în vederea înlocuirii măsurilor. De asemenea, este posibilă obţinerea suspendării executării măsurilor prin hotărâre judecătorească, însă cu plata unei cauţiuni substanţiale. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că legislaţia română permite, în anumite condiţii, atragerea răspunderii funcţionarului public care a dispus sau a semnat un act vădit nelegal sau abuziv, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale. Deşi este o cale rar utilizată, ea nu ar trebui ignorată, mai ales în situaţiile în care prejudiciul cauzat contribuabilului este, de cele mai multe ori, semnificativ şi nu arareori ireparabil. Semnalul de alarmă pe care dorim să îl tragem nu este unul ce priveşte controlul fiscal sau colectarea impozitelor şi taxelor, ci este despre riscul de a transforma o situaţie excepţională – când este cu adevărat necesar aplicarea măsurilor asigurătorii, într-una obişnuită, normală. Un mediu de afaceri sănătos are nevoie de predictibilitate, proporţionalitate şi respectarea strictă a garanţiilor legale, astfel încât echilibrul dintre interesul statului şi drepturile contribuabilului nu trebuie să fie doar o exigenţă juridică, ci o condiţie esenţială pentru încredere, investiţii şi stabilitate economică. Iar acest echilibru merită apărat, de ambele părţi, cu bună-credinţă şi responsabilitateAlex Slujitoru, partener KPMG Legal - Toncescu şi Asociaţii, Alexandru Comănescu, partener asociat KPMG şi Răzvan Brătilă, counsel  KPMG Legal - Toncescu şi Asociaţii  

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.interscroller */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroyhqkimorxy",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Tweet

Urmărește

Print
Mail

Articole recomandate

...

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici