Opinie Filip&Company: Noile coordonate ale dialogului social în România – elementele cheie pe care ar trebui să le cunoască orice angajator

2. Actualizarea nivelurilor de negociere colectivă Printre cele mai controversate noutăţi se numără reintroducerea contractului colectiv de muncă la nivel naţional. În acest context, reamintim că ultimul contract colectiv de muncă încheiat la nivel naţional a expirat în 2010, iar posibilitatea încheierii unui astfel de contract a fost eliminată în 2011, odată cu intrarea în vigoare a fostei legi a dialogului social. După cum reţinea Curtea Constituţională în Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, prin care constata caracterul neconstituţional al acestei practici, negocierea colectivă trebuie să asigure un echilibru just între interesele angajatorilor şi ale sindicatelor, existând la nivel naţional domenii în care condiţiile economice şi sociale permit încheierea unor contracte colective de muncă mult mai favorabile angajaţilor, precum şi altele în care drepturile sunt negociate la un nivel inferior. Or, contractul colectiv la nivel naţional poate conduce la garantarea automată a unor drepturi la un nivel superior celui pe care l-ar permite fiecare domeniu în mod obiectiv, fapt ce ar afecta viabilitatea economică a angajatorilor din domeniul respectiv. Această opţiune a legiuitorului de a reintroduce posibilitatea încheierii contractului colectiv la nivel naţional nu exista în forma iniţială a proiectului de lege, lipsind, prin urmare, motivele care fundamentează această schimbare de optică. Or, o astfel de măsură este cu atât mai puţin explicabilă în condiţiile în care argumentele ce au fundamentat renunţarea la contractul colectiv de muncă la nivel naţional sunt şi mai evidente în actualul context socio-economic, marcat de extreme şi dezechilibre masive la nivelul diferitelor sectoare de activitate. Negocierea la acest nivel rămâne totuşi o opţiune pentru partenerii de dialog social, contractul colectiv de muncă la nivel naţional urmând să producă efecte pentru toţi angajaţii/lucrătorii din unităţile din economia naţională pentru care s-a încheiat şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare sau care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă la nivel naţional. În schimb, în ce priveşte negocierea colectivă la nivel de sector, angajatorii pot fi chiar obligaţi să adere la contractele colective de muncă încheiate la acest nivel. Astfel, dacă la nivelul angajatorului există sindicate reprezentative membre ale federaţiilor semnatare ale contractului colectiv la nivel sectorial, atunci angajaţii pot declanşa grevă în cazul refuzului angajatorului de a adera la acest contract colectiv de muncă, chiar şi în situaţia în care există în vigoare un contract colectiv de muncă la nivel de unitate.  Nu în ultimul rând, atragem atenţia asupra sancţiunilor prevăzute de noua Lege a dialogului social pentru angajatori, menite să garanteze angajaţilor exerciţiul dreptului la libera organizare şi asociere sindicală. Împiedicarea exerciţiului acestui drept de către angajator se sancţionează cu amendă de la 30.000 la 50.000 RON, iar anumite atingeri aduse activităţii sindicale (cum ar fi constrângeri sau condiţionări în scopul limitării exercitării funcţiilor membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale) sau exerciţiului dreptului la grevă (cum ar fi încadrarea de personal pentru înlocuirea angajaţilor aflaţi în grevă) se sancţionează cu pedeapsa închisorii. În concluzie, deşi finalitatea urmărită de noua lege a dialogului social este salutară, aceasta nu poate fi aplicată în mod unitar din cauza multiplelor neconcordanţe şi conflicte între instituţiile reglementate (generate, în principal, de tehnica legislativă utilizată). Prin urmare, pentru a asigura transparenţă şi uniformitate, prevederile noii legi ar trebui revizuite de legiuitor înaintea oricăror alinieri subsecvente ale altor dispoziţii din legislaţia muncii

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici