Moda ca lumea să se joace cu ChatGPT, să-l pună să scrie poeme ca Eminescu, poezii ca Esenin, nuvele ca Hemingway - toate astea mi-au adus aminte de o poveste veche. Eram soldat în termen. Sergentul nostru era un tip de prin Oltenia care-şi lăsase acasă o iubită şi voia să-i trimită scrisori prin care să-şi arate dragostea lui, de la 700 de kilometri depărtare. Eu mă pricepeam puţin la scris, în plus caligrafia mea era bună, şi-i compuneam lui scrisori fierbinţi de dor şi jale, către iubita de departe. El nu avea nicio idee şi se tot lamenta, „ce să-i spun, ce să-i spun”, dar eu aproape ajunsesem să plâng dupa fata aia pe care nu am vazut-o niciodată. Acum, de se va fi prins aia, de nu – că daca cunoşti pe cineva, dincolo de piele sau de culoarea ochilor, îi cunoşti şi scrisul – nu ştiu. Aşa, zic eu, e şi cu ChatGPT sau cu nou anunţatul „Bard” a lui Google sau cu ce o mai veni după astea. Că astfel de programe vor revoluţiona lumea? Cu siguranţă, da. Dar inteligenţa strălucitoare nu este a programului, ci a omului din spatele său. Poţi să scrii ca Esenin, imitându-l, dar, dacă nu esti Esenin, scrisul tău nu este decât un Esenin pus în râşniţa de cafea şi aruncat pe hârtie.
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro