Am văzut cum, periodic, mai apare în spaţiul public câte un analist, expert etc. care ne spune, pe un ton foarte serios şi preocupat, cum că gap-ul de TVA este de 30 şi ceva la sută din PIB. Oricum, ceva grav de tot, ca să justifice efortul de gândire afişat. Şi încearcă astfel să acrediteze ideea că noi am putea să avem un grad de colectare mult mai eficient (ca şi pondere în PIB), chiar cu un nivel foarte scăzut de impozitare şi fără a mai fi nevoiţi să creştem sarcina fiscală, dacă n-ar fi acest etern vinovat de serviciu: evaziunea fiscală. Pe undeva, adevărat, dar cred că doar parţial şi, oricum, nu la nivel de rezultate spectaculoase privind veniturile curente de natură fiscală ale statului. Nu ştiu însă dacă respectivul cunoaşte metodologia folosită pentru cuantificarea gap-ului de TVA şi bazată, în principiu, pe diferenţa dintre venitul teoretic total din tva (estimat, repet – estimat, pe baza consumului total din economie) şi suma efectiv încasată cu titlu de tva. Dar nu mai contează, poate a avut o inspiraţie divină şi a nimerit cifra corectă, deşi diferenţa în raport cu gap-ul de TVA înregistrat de alte ţări, inclusiv din vecinătatea noastră (undeva în jurul a 5%), pare greu de crezut. Din capul locului, trebuie spus că acest mod de calcul reprezintă doar o estimare, deoarece venitul teoretic total din TVA are în vedere consumul final, investiţiile şi consumul guvernamental, pornind de la premisa că toate tranzacţiile ar fi fost fiscalizate în mod corect. La rândul lui, consumul final se structurează punctual în raport de numărul populaţiei şi de coşul zilnic. Şi aici apare inclusiv influenţa autoconsumului. Deşi autoconsum există şi în celelalte ţări cu un gap de TVA estimat ca fiind mult mai mic, la noi cred că influenţă autoconsumului este sensibil mai ridicată decât în celelalte ţări, având în vedere ponderea populaţiei rural versus urban şi obiceiurile de consum ale populaţiei. Acest autoconsum presupus mai mare în România nu generează un TVA potenţial care ar putea fi şi colectat şi încasat, pentru că autoconsumul nu este fiscalizat. Iar acest fapt este perfect legal şi cred că nimeni nu poate avea pretenţia absurdă de fiscalizare a acestuia. Desigur, rămâne în continuare o cale lungă de la 5% la peste 30%, care nu poate fi justificată doar prin nefiscalizarea autoconsumului.
În al doilea rând, atunci când estimăm venitul teoretic total din tva (având în vedere componenta sa reprezentată de consumul final), la ce populaţie ne raportăm ? La cea oficială, din datele statistice ? Pentru că sunt mulţi români care de facto locuiesc în afara ţării, dar scriptic apar ca fiind în România. Acestora li se atribuie, probabil, un consum, dar care – în fapt – nu are loc în interiorul ţării şi, implicit, nu are cum să fie fiscalizat în România. Şi, atunci, nu cumva se umflă din pix nivelul venitului teoretic total din tva ? În al treilea rând, apare următoarea întrebare : care sunt cauzele şi componentele acestui gap de TVA ? Deşi gap-ul de TVA reflectă, indiscutabil, ineficienţa colectării TVA, una e ca acesta să provină dintr-un TVA declarat fiscal şi neachitat efectiv (şi atunci vorbim doar de o problemă de administrare şi de colectare fiscală) şi alta e ca acesta să provină dintr-o fraudă de tip carusel (şi atunci ne aflăm în circumstanţele unei infracţiuni de evaziune fiscală). Pentru a diminua gap-ul de TVA este foarte important să stabilim dacă acesta provine ca raport între suma colectată efectiv şi suma declarată fiscal voluntar prin intermediul declaraţiilor fiscale sau ca raport între suma colectată efectiv şi suma totală reală ce ar fi trebuit declarată fiscal, inclusiv cea sustrasă de la impozitare prin mecanisme de tip evazionist. Adică, trebuie să umblăm la îmbunătăţirea procedurilor de administrare şi colectare fiscală sau poate e timpul să venim cu o lege complet nouă de prevenire, depistare şi sancţionare a evaziunii fiscale şi să o aducem la realităţile economice din prezent ? Şi ca, în sfârşit, să definim (la nivel conceptual) noţiunile de asociat sau administrator de facto, din umbră sau ocult (indiferent cum vrem să îl denumim scriptic) deoarece acest fapt ar putea conduce (teoretic) şi la extinderea şi demararea în timp util inclusiv a procedurii de atragere a răspunderii solidare. Sau la creşterea eficienţei procedurii de opozabilitate a fiscului la cesiunea părţilor sociale, în cazul SRL-urilor cu datorii fiscale (deşi, în prezent, există o formă de aplicare în acest sens, reglementată recent prin Legea nr. 239 / 2025). Nu în ultimul rând, dacă ne raportăm la structura gap-ului de TVA, cred că ar trebuie să se determine, procentual, cât din gap-ul de TVA provine pe tipuri de tranzacţii, respectiv în relaţiile tip B2C, B2B sau B2G. Un aspect foarte important, pentru a evalua corect ce măsuri fiscale trebuie să implementezi, sectorial, pentru a avea eficienţă în reducerea gap-ului de TVA. Personal, nu am identificat datele relevante necesare pentru o astfel de analiză, dar cred că putem măcar prezuma faptul că mare parte din gap-ul de TVA provine în urma tranzacţiilor de tip B2B. Şi atunci nu e riscant să certificăm, în contextul tuturor acestor necunoscute şi incertitudini, un anumit nivel al gap-ului de TVA ? Mai mult, cifrele vehiculate privind corelarea gap-ului de TVA doar cu evaziunea fiscală (în accepţiunea clasică a acestui termen) mi se par, în consecinţă, ca fiind neconcludente. Evaziunea fiscală este doar o cauză şi o componentă a gap-ului de TVA – e adevărat, poate cea mai însemnată valoric - dar, cu siguranţă, nu unica. Dar ce ne-am face dacă nu ar mai exista în spaţiul public dezbaterile legate de gap-ul de TVA, ca fiind imaginea fidelă a evaziunii fiscale ? Pe cine ar mai da vina decidenţii politici pentru deficitul bugetar ? Poate pe lipsa de transparenţă, eficienţă economică sau utilitate socială a unor cheltuieli din sectorul public ? Şi cum ar mai veni în spaţiul public diverşi analişti sau experţi ca să ne spună că au identificat ei cauza tuturor relelor : evaziunea fiscală şi, în mod corelativ, dimensiunea alarmantă a gap-ului de TVA ?
/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());
Nu vreau să fiu înţeles greşit; categoric că evaziunea fiscală există. Categoric şi faptul că aceasta stă, în mare măsură, şi la baza gap-ului de TVA. Dar nu cred că la dimensiunea vehiculată în spaţiul public. Păi cine tot face evaziunea asta fiscală, cu toate e-urile nou introduse în sarcina firmelor, cu toate analizele de risc fiscal şi toată digitalizarea ANAF-ului? Lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie dusă în continuare, dar cu argumente fiscale solide, pertinente şi dincolo de orice dubiu şi fără a generaliza nejustificat un sentiment de vinovăţie. Mi se pare total neproductiv să arunci această anatemă a evaziunii fiscale asupra mediului de afaceri în ansamblul său, de multe ori chiar sub forma unui show mediatic. Cum la fel de neproductiv mi se pare să arunci şi asupra organelor fiscale anatema ineficienţei şi că, indiferent ce rezultate obţin, tot nu este suficient şi se putea mai bine. Atâta timp cât planul de încasări al ANAF-ului va fi stabilit în raport şi de aşa numitele arierate istorice (care, practic, nu vor fi încasate niciodată şi doar le mutăm de la un an la altul, de dragul cifrelor statistice) sau de un nivel nerealist al veniturilor avute în vedere la dimensionarea bugetului general consolidat, organele fiscale nu vor fi niciodată suficient de performante pentru a îndestula bugetul cu toţi bănuţii la care visează sau pe care îi doresc decidenţii politici. Îmi vine în minte un slogan intens vehiculat : corupţia ucide ! Corect, aşa e. Dar parcă nici habarnismul, sloganurile şi ipocrizia nu ajută prea mult...
#image-container {
width: 620px;
max-width: 100%;
margin: 20px auto;
position: relative;
}
#dynamic-image {
width: 100%;
height: auto;
transition: opacity 0.7s ease-in-out; /* Efect de fade */
}
const images = [
"https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21346/23035555/22/zf-power-summit-26-620x-4.jpg", // Prima imagine
"https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21346/23035555/23/zf-power-summit-26-620x-42.jpg", // A doua imagine
"https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21346/23035555/24/zf-power-summit-26-620x-43.jpg", // A treia imagine
];
const imgElement = document.getElementById("dynamic-image");
let currentImageIndex = 0;
function changeImage() {
imgElement.style.opacity = 0; // Fade-out
setTimeout(() => {
currentImageIndex = (currentImageIndex + 1) % images.length;
imgElement.src = images[currentImageIndex];
imgElement.style.opacity = 1; // Fade-in
}, 300);
}
// Schimbă imaginea la fiecare secundă
setInterval(changeImage, 3000);
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.interscroller */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroyhqkimorxy",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());
Tweet
Urmărește
Print
Mail
Articole recomandate
...
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro