România, alături de Vietnam şi India, formează grupul de state care au impresionat, la nivel global, în ultimul deceniu cu performanţele economice. Au urcat spectaculos în clasamentul global al complexităţii economice şi au înregistrat totodată creşteri ale PIB de peste 80%. Concluzia rezultă din analiza Indicelui Complexităţii Economice dezvoltat de Harvard University şi ne dă o lecţie importantă: creşterea puternică depinde de complexitatea economică, adică de o economie diversificată în domenii cu valoare mare. Astfel, relansarea economică care este foarte necesară şi de care se discută în aceste zile se poate realiza pornind de la aceste concluzii. Planurile de relansare economică implementate de România în ultimii ani au fost adesea generale şi fără să aibă în vedere transformările majore pe care lumea le traversează, aduse în special de tehnologii. De exemplu, ediţia din acest an a PwC CEO Survey arată că cei mai mulţi lideri de companii se întreabă dacă reuşesc să ţină pasul cu acest avans pentru a-şi păstra relevanţa în viitor. Aceeaşi întrebare ar trebui să şi-o pună şi guvernele.
Ce înseamnă o economie complexă? Indicele Complexităţii Economice efectuat de Harvard măsoară sofisticarea economiilor pe baza structurii exporturilor. Cu cât exportă mai multe categorii de produse sofisticate, pe care le produc puţine ţări, cu atât economia unei ţări este mai complexă. Spre exemplu cel mai sus se află echipamentele industriale pentru prelucrarea metalului, transformatoarele electrice sau componentele electronice de precizie. Complexitate ridicată înseamnă valoare adăugată mai mare şi salarii mai mari. Conform celor mai recente date INS, câştigurile medii nete în ramuri precum fabricarea calculatoarelor, autovehiculelor sau produselor farmaceutice, sunt cu 25-35% mai mari decât media industriei. Astfel, pentru a creşte economia şi nivelul general de bunăstare economică trebuie stimulată dezvoltarea industriilor complexe. Statisticile indică o corelaţie puternică între creşterea complexităţii şi ritmul de creştere economică. Per total, 50 de ţări care şi-au crescut complexitatea economică în ultimii zece ani au înregistrat o creştere economică medie de 50%. La polul opus, 50 de ţări care şi-au redus complexitatea au avut o creştere medie de doar 29%, sub media globală de 37%. Printre cele din urmă se numără economii dezvoltate precum Germania, Franţa şi Japonia, dar şi economii dependente de resurse naturale precum Norvegia, Brazilia şi Rusia. Franţa a coborât şapte poziţii în topul complexităţii şi a înregistrat creştere economică de doar 10%. Germania a pierdut două poziţii, cu o creştere a PIB de 20%. România a urcat nouă poziţii. Ce urmează? În cazul României, corelaţia dintre creşterea complexităţii şi creşterea PIB este puternică. Pe locul 26 din 145 de ţări analizate, a urcat nouă poziţii în ultimul deceniu. În paralel, PIB-ul a crescut cu 83% între 2013 şi 2023. Această evoluţie s-a produs datorită fondurilor europene şi investiţiilor străine semnificative. Soldul investiţiilor străine directe a crescut cu 95%, de la 60 de miliarde de euro în 2013 la 118 miliarde în 2023. În industria prelucrătoare, cele mai mari creşteri ale investiţiilor s-au înregistrat în sectoare complexe: producerea mijloacelor de transport (+135%) şi fabricarea calculatoarelor şi produselor electronice (+164%). Însă proiecţiile sunt că economia României va creşte cu circa 1-2% pe an în anii următori. Exporturile au crescut mai încet decât economia, iar dependenţa de parteneri şi pieţe în declin este un semnal îngrijorător. Peste un sfert din exporturile noastre merg către Germania şi Franţa, iar legăturile cu lanţurile valorice germane în sectorul auto sunt puternice. Harta către diversificare Pentru România, analiza Harvard indică oportunităţi ample. Spre deosebire de Germania, care are nevoie de salturi tehnologice pentru a găsi noi domenii de creştere, România poate avansa prin paşi incrementali, valorificând capacităţile deja existente.
/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());
Analiza identifică domenii cu potenţial, esenţiale pentru tranziţia energetică şi reţelele inteligente, precum echipamentele electrice şi maşinile industriale, panouri electrice, motoare şi generatoare electrice. Alte segmente promiţătoare sunt sectorul feroviar, cel al maşinilor agricole. Aceste sectoare pot susţine creşterea în următorii 5-10 ani. Dar pentru orizontul 2035-2040, trebuie să fie plantate acum seminţele unor industrii şi mai complexe, cum este cea a circuitelor electronice integrate, deoarece totul, de la inteligenţă artificială la maşini electrice, se bazează pe aceste componente. România nu va deveni în următorii 15 ani un producător de cipuri de ultimă generaţie precum Taiwan, poate însă ţinti să devină un jucător relevant în ecosistemul european, concentrându-ne pe designul de cipuri şi R&D sau atrăgând investiţii în packaging, asamblare şi testare, segmente în care sunt disponibile fonduri europene semnificative. Trei pârghii pentru creşterea complexităţii Diversificarea nu se poate face fără un mix de capabilităţi existente şi politici publice, iar creşterea complexităţii economice se sprijină pe trei piloni. Primul este atragerea de investiţii străine care aduc know-how, nu doar locuri de muncă. România a experimentat deja efectul transferului de cunoştinţe prin fabricile şi centrele de cercetare deschise de companii străine. Acest lucru trebuie continuat, oferind nu doar stimulente, ci şi un mediu economic şi fiscal stabil şi predictibil. Al doilea pilon este achiziţia de know-how prin investiţii ale companiilor româneşti în străinătate. La acest capitol România este mult în urma altor ţări europene şi chiar a vecinilor. Susţinerea campionilor economici naţionali în realizarea de achiziţii internaţionale strategice ar trebui să devină o prioritate. Al treilea este cultivarea ecosistemului antreprenorial şi de startup-uri, care poate genera inovaţia endogenă de care avem nevoie pe termen lung. Toate acestea trebuie însoţite de investiţii în educaţie şi formare profesională aliniate cu nevoile sectoarelor în creştere.Dezvoltarea este o alegere, nu o întâmplare România se află într-un moment de inflexiune. Evoluţia din ultimul deceniu arată că poate urca pe scara complexităţii economice, însă provocările viitoare, de la reconfigurarea industriei auto la tranziţia energetică şi la avansul inteligenţei artificiale, vor testa capacitatea de adaptare. România are acum capabilităţile, oportunităţile şi momentul potrivit, întrebarea este dacă va avea viziunea şi disciplina de a acţiona în direcţia bună.
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro