În contextul falimentului, ZF a trimis şase întrebări guvernului. Am întrebat care a fost concret varianta susţinută de guvern în comitetul interministerial condus de Oana Gheorghiu pentru şantierul din Mangalia şi de ce nu a reuşit să o impună, având în vedere că statul deţine 51%. Am întrebat de ce nu a intervenit guvernul mai devreme, dat fiind că insolvenţa era deschisă din iunie 2024, iar pierderea capacităţilor industriale era un risc cunoscut. Am întrebat ce se întâmplă după cele şapte luni de salarii acoperite din alocarea de 89,7 milioane de lei din Fondul de garantare pentru cei 1.017 angajaţi – există un plan de reconversie profesională? Am întrebat dacă guvernul are un plan concret pentru faza de faliment – participarea la licitaţie, identificarea unui investitor strategic, naţionalizare – sau intervenţia se limitează la plata salariilor restante. Am întrebat cum se conciliază falimentul şantierului cu angajamentele din PNRR privind reforma guvernanţei corporative şi profesionalizarea managementului companiilor de stat. Şi am întrebat ce înseamnă mai exact companie strategică pentru statul român – doar plata salariilor?
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar – citeste integral articolul – click aici
