Cosmin Marinescu, viceguvernator BNR: Reabilitarea economisirii în era consumului

Am ales să scriem despre economisire, în Revista de Educaţie Financiară a BNR, pentru a îndrepta atenţia cititorilor noştri, câtuşi de puţin, către perspective ce nu dau greş, în ciuda propensiunii către consum din societatea actuală, acel consum care să fie obţinut acum, imediat, „la un click distanţă”, eventual prin credit instant - aşa cum sună, adeseori, campaniile de marketing. Partea frumoasă este că, în lumea digitală, tot „la un click distanţă” se află şi conturile de economisire, de investiţii sau plasamentele financiare pentru viitor. Pentru a prefigura un consum sporit şi bunăstare în viitor. Indiferent ce acţiuni întreprindem şi ce alegeri facem în viaţa de zi cu zi, acestea sunt întotdeauna decizii prin care alocăm resursele între prezent şi viitor. Adică între consum, pe de o parte, dorind să obţinem mai multe satisfacţii în prezent, şi economisire sau investire, pe de altă parte, având în minte satisfacţii mai mari de care să ne bucurăm în viitor. Tot timpul pendulăm între dorinţa de a beneficia acum de ceea ce dispunem şi perspectiva unor beneficii sporite mai târziu.
Economisirea nu este, însă, doar o simplă acumulare de resurse, un fel de „bani albi pentru zile negre”, ci este baza economică a formării capitalului necesar producţiei şi dezvoltării, pentru a beneficia de un consum sporit în viitor, iar „zilele negre” să fie şi ele albe, precum banii. În acest sens, economisirea cultivă valori morale şi comportamente economice, precum răbdare, precauţie, chibzuinţă, disciplină. În ciuda virtuţilor sale, economice şi morale, economisirea nu a beneficiat dintotdeauna de cinstirea rolului său. De exemplu, pentru J. M. Keynes, creatorul macroeconomiei în urmă cu aproape un secol, economisirea era subminată de un „paradox” care pune în umbră beneficiile sale, incontestabile de altfel în întreaga gândire economică de până atunci. Prin „paradoxul economisirii”, Keynes punea sub semnul întrebării rolul cheie al economisirii în susţinerea investiţiilor şi a creşterii economice. Şi din acest motiv, economisirea merită reabilitată, în pofida dominanţei consumului din zilele noastre. În sfera privată şi la nivel de individ sau familie, consumul pe datorie este totuşi limitat, din raţiuni obiective care ţin de durata vieţii noastre active, sau prin forţa normelor legale şi procedurale. În schimb, asistăm la deteriorarea severă a comportamentelor asimilate economisirii în sfera politicilor publice. Mă refer la situaţia finanţelor publice, marcată de permanentizarea regulă macroeconomică în mai toate ţările lumii.

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

La nivel global, datoria guvernamentală brută se apropie de borna de 100% din PIB. Continuă să se îndatoreze nu doar statele emergente şi în curs de dezvoltare, precum China, dar şi ţările dezvoltate, datoria SUA având o pondere globală de circa o treime. Pe un trend similar, UE a înregistrat, în ultimii douăzeci de ani, creşterea datoriei publice cu circa 15 puncte procentuale, la peste 80% din PIB, însă ascensiunea datoriei în UE s-a produs totuşi cu un ritm mai moderat, de sub 1 punct procentual anual. În context, România a înregistrat cea mai rapidă creştere a datoriei publice dintre ţările Uniunii Europene. În aceste condiţii, economisirea şi valorile responsabilităţii economice trebuie reabilitate, astfel încât să ghideze politicile publice în atingerea obiectivelor cheie de sustenabilitate financiară. Atunci când statul face dovada responsabilităţii, prin bugete publice credibile şi sustenabile, transmite populaţiei şi firmelor un mesaj coerent în favoarea disciplinei financiare. Altminteri, se deschide insidios capcana populismului economic, iar politicile publice recurg doar la soluţii facile şi pe termen scurt, bazate pe consum şi deficite bugetare, în detrimentul investiţiilor şi al echilibrelor macroeconomice. Tocmai de aceea, educaţia financiară trebuie să reprezinte un obiectiv strategic pentru o societate civilizată, atât în ceea ce priveşte cultivarea comportamentelor adecvate de economisire şi investire, la nivel de individ şi în sfera mediului de afaceri, cât şi în promovarea unor politici publice sănătoase, în consonanţă cu principiile economiei de piaţă şi ale sustenabilităţii financiare. Deşi suntem, graţie tehnologiei, doar „la un click distanţă” de achiziţiile de consum şi gestiunea conturilor de economisire şi investiţii, educaţia financiară este indispensabilă pentru decizii corecte, iar dobândirea acesteia nu este la fel de spontană precum tehnologia, cerând eforturi consecvente. Educaţia financiară este un angajament asumat la nivelul Băncii Naţionale a României şi al statului român, prin Strategia Naţională de Educaţie Financiară, la împlinirea căreia contribuim şi prin aceste proiecte editoriale, având convingerea că dezvoltarea României se sprijină pe o gândire economică sănătoasă, atât în rândul populaţiei, cât şi al decidenţilor preocupaţi de politici publice sustenabile.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.interscroller */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroyhqkimorxy",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Tweet

Urmărește

Print
Mail

Articole recomandate

...

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici