Coface: Conflictul din Iran alimentează volatilitatea preţurilor la materii prime. Petrolul şi gazele, îngrăşămintele, derivaţii petrochimici şi aluminiul sunt afectate în mod special

Întreruperile în aprovizionarea cu materii prime prin Strâmtoarea Ormuz continuă să alimenteze volatilitatea preţurilor, la 25 de zile de la lansarea ofensivei israeliano-americane împotriva Iranului, deocamdată, petrolul şi gazele, îngrăşămintele, derivaţii petrochimici şi aluminiul fiind afectate în mod special, arată o analiză Coface. „Escaladarea actuală a conflictului din Orientul Mijlociu afectează puternic pieţele de mărfuri. Faptul că acest conflict va ajunge sau nu într-un impas va determina amploarea şocului actual asupra părţii din aval a lanţului valoric”, declară Simon Lacoume, economist de sector la Coface.
Recentele atacuri asupra complexului gazier Ras Laffan din Qatar au declanşat o nouă creştere a preţului materiilor prime energetice. Ţiţeiul Brent, care a atins recent un maxim de 119 dolari, a crescut cu 50% într-o lună. Această creştere nu este uniformă. Ţiţeiul DME din Oman a depăşit 160 de dolari pe baril, în timp ce WTI din SUA se situează în jurul valorii de 100 de dolari pe baril, reflectând un impact extrem de inegal asupra preţurilor, în funcţie de regiune şi de produs. Pe măsură ce conflictul se prelungeşte, această creştere începe deja să se răspândească de-a lungul lanţului valoric. În Statele Unite, preţurile de vânzare cu amănuntul ale benzinei obişnuite au atins un nivel record (3,96 dolari/galon, în creştere cu 35% faţă de luna precedentă). În Asia, preţurile motorinei (Singapore) aproape s-au triplat de la începutul conflictului, ajungând la 256 USD/baril, în timp ce preţurile globale ale combustibilului pentru avioane s-au dublat, potrivit Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian (IATA). Creşterea este evidentă şi în cazul gazelor naturale. În Europa, contractele futures pe gaze (indicele olandez TTF) au crescut cu 85% într-o lună, ajungând la 55 €/MWh, în timp ce indicatorul de referinţă asiatic (LNG Japan/Korea Marker) s-a dublat în aceeaşi perioadă, reflectând vulnerabilitatea persistentă a pieţelor importatoare.

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

În comparaţie, piaţa americană pare mai puţin expusă întreruperilor de aprovizionare. Cu toate acestea, Henry Hub din SUA se află sub o puternică presiune ascendentă (+36% de la o lună la alta), un semn că tensiunile energetice s-au răspândit deja la nivel global. În plus, statele din Golf sunt principalii furnizori asiatici de produse petrochimice, esenţiale pentru întreaga industrie a materialelor plastice. Combinaţia dintre tensiunile din Strâmtoarea Ormuz şi stocurile asiatice la un nivel istoric scăzut (2-3 săptămâni) a determinat deja creşterea preţurilor polimerilor (polipropilenă, polietilenă, polistiren, PVC).   Datorită aprovizionării interne ieftine cu energie, statele din Golf (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman şi Qatar) ocupă o poziţie centrală pe piaţa globală de îngrăşiminte, reprezentând aproape 19% din exporturile globale de îngrăşăminte azotate şi 36% din volumul global de uree, în timp ce Arabia Saudită este al patrulea cel mai mare exportator de fosfaţi,  Cu toate acestea, gazul natural reprezintă până la 80% din costurile de producţie ale îngrăşămintelor azotate. Creşterea bruscă a preţurilor la gaz duce, prin urmare, în mod automat la o majorare a preţurilor îngrăşămintelor: preţul unei tone de uree granulată (FOB Orientul Mijlociu) a crescut cu 37%, ajungând la 665 de dolari, de la începutul conflictului. Impactul rămâne însă limitat, având în vedere momentul favorabil. Deocamdată, doar producătorii de cereale din SUA par să fie afectaţi, dar dacă perturbările ar persista, atunci Brazilia, India sau chiar Europa ar fi mai expuse. O altă materie primă afectată de conflict este aluminiul. Odată cu blocarea Strâmtorii Ormuz, statele din Golf, care reprezintă 8% din producţia mondială de aluminiu, nu mai pot exporta producţia internă sau importa materiile prime (bauxită şi alumină) necesare topitoriilor lor. Luni, 16 martie, Aluminum Bahrain (Alba), care produce 25% din aluminiul regiunii, a anunţat, în consecinţă, suspendarea a 19% din producţia sa, reprezentând 5% din producţia de aluminiu a regiunii. Departe de turbulenţele din Orientul Mijlociu, Mosal a anunţat suspendarea operaţiunilor sale din Mozambic, invocând costurile energetice considerate excesive. Pe fondul acestei deteriorări a situaţiei, preţurile aluminiului continuă să urmeze o tendinţă ascendentă (+11,5% faţă de luna precedentă), atingând un maxim de 3.500 USD/tonă (12 martie), după o creştere de aproape 25% în ultimul an.  

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.interscroller */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroyhqkimorxy",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Tweet

Urmărește

Print
Mail

Articole recomandate

...

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici