Ciprian Ladunca, Managing Partner LCL Advisory: “Dincolo de discursuri, prezentări şi pitch-uri in curand vom cunoaste adevărata performanţă a companiilor în 2025”

Sezonul închiderii situaţiilor financiare este, fără îndoială, cel mai intens pentru profesioniştii din contabilitate şi audit statutar, dar impactul său se extinde mult dincolo de aceste funcţii. Într-un context de volatilitate economică, presiune pe marje, costuri mai ridicate ale finanţărilor şi o atenţie sporită din partea tuturor stakeholderilor, situaţiile financiare statutare devin un instrument central pentru multiple direcţii dintr-o companie. Pentru companiile listate, situaţiile financiare reprezintă un veritabil filtru de credibilitate. Investitorii urmăresc evoluţia profitului net, coerenţa dintre bilanţ, fluxurile de numerar şi notele explicative. Calitatea raportării este din ce în ce mai importantă, iar modul în care sunt redactate notele explicative influenţează decisiv ceea ce numim „transparenţă”. Realismul estimărilor, consistenţa politicilor contabile şi onestitatea în descrierea riscurilor sunt elemente apreciate şi penalizate rapid de piaţă atunci când lipsesc.
Pentru bănci, situaţiile financiare anuale ale clienţilor rămân documentul fundamental în analiza de credit. Indiferent cât de sofisticate sunt modelele interne sau cât de bune sunt relaţiile comerciale, decizia finală se sprijină pe indicatori calculaţi din raportările statutare. În mod particular, atenţia se mută tot mai mult asupra lichidităţii, structurii datoriilor şi capacităţii reale de generare de cash. Cunosc numeroase situaţii în care finanţări aparent „sigure” au fost amânate, reduse sau chiar retrase în urma analizei situaţiilor financiare şi a unor note explicative tratate superficial sau a unor estimări insuficient argumentate. Pentru partenerii comerciali şi asigurători, situaţiile financiare sunt un instrument direct de management al riscului. Limitele de credit comercial, condiţiile de plată, primele de asigurare sau chiar decizia de a continua o relaţie depind de aceste documente. După multe experienţele dureroase din anii anteriori, generate de neîncasarea creanţelor, „explicaţiile verbale” nu mai sunt acceptate. Doar cifre clare, auditate, comparabile şi o guvernanţă corectă sunt analizate şi luate în considerare.

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.inread */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroueerkxgpoo",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Este adevărat că management reporting-ul este adesea mai relevant pentru echipa executivă, fiind utilizat în deciziile zilnice, în analizele “buget versus actual” şi fiind mult mai detaliat şi mai bine aliniat cu realitatea operaţională a afacerii. În acelaşi timp însă, raportările statutare devin critice, deoarece sunt singurele care trec prin filtrul auditului, al responsabilităţii legale şi al guvernanţei formale. Diferenţele dintre cele două tipuri de raportare trebuie înţelese, explicate şi asumate de management. Am întâlnit antreprenori care afirmau: „rapoartele mele interne sunt cele relevante, situaţiile financiare sunt doar pentru ANAF”, iar realitatea i-a contrazis dur atunci când au fost penalizaţi de bănci, asigurători sau parteneri comerciali pe baza raportărilor statutare. Din experienţa mea, în organizaţiile sănătoase, procesul de închidere a anului este un moment de onestitate instituţională. Iar modul în care sunt calculate şi evidenţiate datoriile faţă de stat reprezintă primul act de CSR, corporate social responsibility, pe care fiecare companie ar trebui să îl respecte. Rolul boardului, în acest context, nu este doar să „aprobe rapoartele anuale”, ci să se asigure că situaţiile financiare spun o poveste corectă despre companie. Boardul trebuie să pună întrebări incomode despre estimări, provizioane, continuitatea activităţii sau riscuri care nu se văd imediat în P&L. Comitetul de audit este cadrul în care aceste discuţii capătă profunzime: acolo se testează judecăţile contabile, independenţa auditorului şi calitatea controlului intern. În final, calitatea situaţiilor financiare şi absenţa recomandărilor semnificative din partea auditorilor statutari au un impact direct asupra reputaţiei personale a CEO-ului şi CFO-ului. Într-o piaţă relativ mică, precum România, memoria instituţională contează enorm şi se transformă în încredere, în companie, în management şi în perspectivele sale de viitor.Ciprian Ladunca este Managing Partner LCL Advisory, Membru de Board in diverse companii si Presedinte al Comitetului de Guvernanta Corporativa, Amcham Romania.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

/* (c)AdOcean 2003-2025, businessmex_ro.zf.ro.Desktop All Site.interscroller */
(function t(){ 2!=_aoState ? setTimeout(t,5) : ado.slave("adoceanroyhqkimorxy",{myMaster:"os.1jLdljbTK44U1xFiXXNRzHbXCPkdmUkk4OZdtPkv.V7"}) }());

Tweet

Urmărește

Print
Mail

Articole recomandate

...

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici