Business Magazin. Cine sunt Georgiana Herciu şi Tiberiu Zavelea Cei care încearcă să-şi facă un nume în teatrul românesc

de Georgiana Gheorghe, colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă Aveam o întâlnire în zona Piaţa Naţiunilor Unite şi am zis să trec şi pe la Unteatru, să-i las Danei Rogoz plicul cu exemplarele promise ale revistei BUSINESS Magazin, în paginile căreia am povestit împreună. Se juca Masacrul spectacolul era început, iar în lobby era cineva care trebăluia pe lângă aparatul de cafea. Când m-am apropiat să întreb unde pot lăsa corespondenţa, doi ochi mari de un albastru infinit s-au ridicat şi m-au fixat puţin stingher, puţin timid, puţin trişti, puţin veseli. Curioasă din fire, am ridicat piedica tirului cu întrebări şi toate s-au dus către tânăra Georgiana Herciu. Aşa am aflat că e masterandă la UNATC, are 24 de ani şi e acolo într-o colaborare part-time, ca să se poată întreţine la studiu, în Bucureşti. Mi-a adus aminte de mine şi de primii paşi pe care i-am făcut în câmpul muncii. Nici mie nu mi-a fost deloc uşor să-mi găsesc job în anul II de facultate, pentru că aveam nevoie de bani, căci bursa era caraghios de mică şi părinţii aveau venituri foarte limitate. Nimeni nu-şi dorea prin ’98, la începuturile capitalismului sălbatic, o studentă la Filosofie, mioapă, un pic cam tocilară, cu alură androgină şi cam ponosită, neapetisantă pentru servit clienţii în baruri, cafenele, magazine de haine sau parfumuri, singurele care angajau masiv la vremea respectivă în Bucureşti. Librăria NOI de la Dalles (nu mai există) mi-a dat un credit limitat, iar după un scurt popas în meandrele Culturii de la MNAC, am reuşit să deschid şi uşa eternei şi fascinantei industrii pharma. Am avut acest flashback în momentul în care Georgiana îmi povestea de ce e acolo, în timp ce ştergea şi aranja nişte căni de cafea şi ceai. Pentru că ştiu ce înseamnă să începi „de jos”, am un respect deosebit pentru toţi tinerii care au un vis, nu au posibilităţi materiale pentru a şi-l împlini, dar îşi doresc cu tot dinandinsul să reuşească în viaţă şi muncesc pentru asta, nu aşteaptă cu mâna întinsă de la părinţi şă primească bani de şcoală, chirie şi de buzunar, sacrificându-şi weekendurile, serile şi câteodată chiar seminariile. Am un respect deosebit pentru cei care se aventurează cu demnitate în tot soiul de activităţi colaterale studiilor şi preocupărilor lor academice, căutând proiecte punctuale, colaborări mai mici sau mai mari, ceva care să-i ancoreze în realitatea nemiloasă care se întâmplă în societatea asta care, oricât ne-am dori, e oricum numai meritocratică nu. Aşa am ajuns să-i promit Georgianei că îi voi oferi posibilitatea de a-şi spune povestea. Mai ales că o şi văzusem la Metropolis, în spectacolul „Corespondenţe”, după un text de Yann Verburgh, în regia lui Eugen Jebeleanu şi o reţinusem atât pe ea, cât şi pe colegul ei de an, Tiberius Zavelea, care mă zăpăcise cu prestaţia lui coregrafică. Vă las să citiţi acest dublu interviu cu doi tineri actori la început de drum artistic şi vă recomand să mergeţi la spectacolele lor, la spectacolele generaţiei lor. Pe Georgiana am văzut-o şi în „Balerinele acvatice”, tot la Metropolis şi am băut apoi o limonadă pe o terasă în vecinătate. Tiberius nu a reuşit să ajungă la întâlnire.

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici