
Când am citit în cartea „Mica Enciclopedie Likke (scrisă de autorul mai celebrei enciclopedii Hygge - Reţeta daneză a fericirii)” despre sistemul danezilor de a forma comunităţi în care fiecare are un mic aport astfel încât să nu trebuiască să cumpere fiecare familie unelte, să nu angajeze fiecare cuplu bone şi aşa mai departe, ci să le împrumute unii de la alţii, sau să se ajute unii pe alţii pentru a maximiza resursele şi pentru a minimiza cheltuielile mi s-a părut o utopie. Locuiesc într-un cartier bucureştean de blocuri, mă salut în treacăt cu vecinii de pe scară – cei care salută, căci unii nu o fac –, nu am apelat mai niciodată la un favor şi am asistat de la distanţă la singurele momente în care se făcea „networking” între locatari, cu prilejul şedinţelor în care trebuiau puse la cale chestiunile urgente. Nu îmi puteam imagina aşadar acea comunitate ideală în care să nu reprezinţi doar un număr de apartament pe tabelul de întreţinere.
Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro