Drumul către un șantier, o inspecție sau o întâlnire dispusă de angajator poate reprezenta timp de lucru chiar dacă salariatul are un loc de muncă fix și călătorește în afara programului obișnuit. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat această situație prin hotărârea din 22 octombrie 2026, în cauza C-420/24, pornită de la un litigiu din România.
Pentru companiile care trimit personalul pe teren, decizia este relevantă la organizarea programului și la evidența deplasărilor. Totuși, calificarea juridică a timpului și plata concretă a orelor sunt probleme distincte: CJUE a interpretat dreptul european, fără să stabilească suma datorată salariatului din dosar.
Un litigiu românesc despre 31,5 ore
Cauza privește Sindicatul Drumarilor „Elie Radu”, care acționează pentru un membru identificat prin inițialele BZ, și CNAIR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași. Curtea de Apel Iași a solicitat interpretarea normelor europene privind timpul de lucru.
Salariatul avea un loc de muncă fix la Iași și conducea serviciul de investiții, reparații capitale și calamități. În iunie 2021, la ordinul angajatorului, a efectuat deplasări la șantiere și la sediul central din București. Unele călătorii s-au desfășurat în afara orelor obișnuite.
Disputa a apărut după refuzul angajatorului de a plăti 31,5 ore corespunzătoare deplasărilor. Hotărârea europeană descrie acest istoric pentru a explica întrebările primite, nu pentru a confirma definitiv toate pretențiile formulate în proces.
Locul fix din contract nu exclude timpul de deplasare
