Opinie Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management: În "ceaţa războiului"

„Trecutul nu e trecut în Orientul Mijlociu”, spunea un istoric1, adăugând că acest lucru e „cel mai mare obstacol în faţa păcii şi stabilităţii din Orientul Mijlociu”. Dacă dăm crezare acestor cuvinte, vom înţelege probabil de ce noul conflict armat izbucnit în această regiune dă semnale că va fi unul mai complicat şi mai prelungit decât ar fi crezut unii şi decât ne-am fi dorit probabil cu toţii. Şi asta pentru că una e să negociezi şi chiar să te războieşti cu un actor pur raţional, care recunoaşte şi respectă raporturile de putere economică şi militară, dar e altceva să te lupţi cu trecutul adesea sângeros întipărit în memoria colectivă a unei întregi naţiuni, care pe deasupra se suprapune în mare măsură şi unui întreg curent religios2 . Pentru economişti şi pentru investitori problema aceasta ar fi putut să rămână una teoretică, de descifrat de către naţiunile combatante şi poate de către istorici, experţi militari şi de către „capetele vorbitoare” de la televizor sau de boţii inteligenţi de pe social media, aşa cum s-a întâmplat de nenumărate ori cu evenimente geopolitice demne de ştiri, dar irelevante economic la scală globală.Conflictul actual din Orientul Mijlociu nu este însă unul uşor de ignorat, pentru că acesta a căpătat deja particularitatea nocivă că unul din fronturile sale deschise în mod intenţionat îl reprezintă punctul nevralgic al sistemului energetic global, respectiv furnizarea de ţiţei, gaze naturale şi alte produse derivate de către ţările din Golful Persic. Practic, blocarea strâmtorii Ormuz şi afectarea unor elemente de infrastructură energetică din regiunea Golfului echivalează momentan cu un veritabil şoc al preţurilor petrolului şi gazelor naturale, asemănător şocurilor din anii 1973 şi, respectiv, 1978-79, denumite astfel datorită caracterului lor surprinzător, dar mai ales din cauza impactului economic supradimensionat. Ca să înţelegem că avem de-a face cu un impact potenţial major şi de data aceasta, e suficient să urmărim declaraţiile şi acţiunile Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA), care a caracterizat provocările actuale de pe piaţa petrolului ca fiind „fără precedent ca amploare”3, ceea ce a dus la decizia eliberării celei mai mari cantităţi de ţiţei din toate timpurile din rezervele strategice ale organizaţiei, respectiv de 400 de milioane de barili.

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici