Opinie Alexandru M. Tănase şi Mihai Rădoi, foşti bancheri: Independenţa Băncilor Centrale - Principii şi realităţi

Principiul fundamental al independenţei băncilor centrale este unul dintre pilonii de bază pe care a fost construit sistemul bancar din întreaga lume. Asigurarea acestei independenţe este unul dintre cele mai importante obiective ale Statutului (Articles of Agreement) Fondului Monetar Internaţional (FMI), înfiinţat pe 27 decembrie 1945 ca urmare a acordurilor încheiate la Bretton Woods (SUA) din iulie 1944, conferinţă la care au participat 40 de state. Multe alte publicaţii ale acestui organism internaţional, care are în prezent 188 de ţări membre, subliniază constant acest deziderat. La nivelul individual al fiecărei ţări în parte, ca şi în cazul României de altfel, independenţa băncii centrale se regăseşte în legile de înfiinţare, funcţionare şi organizare ale acestora. Se poate spune că acest principiu este unanim acceptat în primul rând în toate ţările dezvoltate, cât şi în ţările în tranziţie sau în cele cu economii emergente. Trebuie însă notat că în ultima vreme au apărut şi opinii/acţiuni care subminează autoritatea şi independenţa băncilor centrale. Aceste opinii nu prevalează însă în gândirea economică sau monetară şi/sau în practica bancară actuală. Dacă principiul este unanim recunoscut şi incorporat în acte normative relevante, realitatea este, în unele cazuri, diferită, din păcate. Tentativele de a reduce independenţa băncilor centrale sunt din ceea în ce mai evidente în special în perioade tulburi, cum este de fapt şi cazul etapei actuale în care dezordinea a înlocuit ordinea mondială stabilită acum 80 de ani de la încetarea celui de-al doilea război mondial.

Informatie preluata din publicatia Ziarul Financiar - citeste integral articolul - click aici